Ovidiu Miheț: ” Avem o echipă care, pe lângă atributele tehnice, profesionale, mai au și o calitate extraordinară: cea umană”
COMUNICAT DE PRESĂ
În cadrul evenimentului de lansare al Tribunalului Român de Arbitraj Sportiv a luat cuvântul domnul arbitru av. Ovidiu Miheț care și-a exprimat părerea cu privire caracteristicile noii jurisdicții private existente în dreptul sportului.
„Când mă gândesc la sport, îmi vin în cap cam trei-patru atribute: 1. Dinamism, 2. Spirit de echipă, 3. Fair-play, 4. O competiție sănătoasă și naturală. Și zic eu că aceste atribute se regăsesc și în cazul Tribunalului nostru. Dinamism – e ceea ce spuneau colegii noștri. Soluționăm o speță într-un termen în care o instanță judecătorească abia dacă fixează primul termen de judecată. Colegii mei juriști știu asta foarte bine și probabil cu toții cunoaștem. Spirit de echipă. Mă uit aici și avem o echipă extraordinară. Avem în cadrul nostru, și sunt deosebit de onorat, niște profesioniști desăvârșiți, niște oameni cu un background profesional extraordinar, care activează în zona didactică, academică și care au un trecut profesional impecabil. Sunt chiar onorat să fac parte din această echipă. Avem o echipă de oameni care, pe lângă aceste atribute tehnice, profesionale, mai au și o calitate extraordinară – cea umană. O probitate morală deosebită pentru că justiția se face de oameni și, dacă uităm de elementul uman, nu o să putem să ne uităm la sportiv sau la interesul lui. Trecem la celălalt atribut – fairplay. Da, fairplay, care trebuie să fie regăsit atât în activitatea competițională, cât și în modul de soluționare a litigiilor. Fairplay din partea Tribunalului ce înseamnă? Acordarea garanțiilor procesuale, tratarea cu respect a omului care vine în fața Tribunalului, un termen rezonabil și, de ce nu, niște taxe, după cum spunea și colega mea, accesibile. Bun și ajungem și la celălalt atribut care ar fi o competiție sănătoasă sau concurență. Fără să vreau să-l contrazic pe Sabin, eu cred că scopul nostru nu este să degrevăm instanțele de judecată. Eu nu vreau să le degrevez pe ele, eu vreau să intru într-o competiție sănătoasă cu instanțele de judecată. Să nu uităm că, din păcate, și aici îmi cer scuze față de colegele care au fost magistrați, durata litigiilor în fața instanțelor de judecată este colosală. Prin dreptul sportului, un sportiv abia dacă își permite, pe întreaga activitate competițională, două litigii. Adică când s-a terminat al doilea, se retrage din competiție. Nu e admisibil. Bine, poate că am fost răutăcios cu două litigii, că sunt trei totuși. Deci, prin urmare, ceea ce spun eu este că ne-am strâns aici, am constituit această entitate care constituie o alternativă foarte viabilă la modalitatea de soluționare a litigiilor și, până la urmă, oricât ne-am dori noi să fim inițiatori, să inovăm ceva, nu inventăm roata. Ne uităm la modelul statelor mai evoluate. Se discuta despre TAS, despre BAT și alte tribunale sportive din țările civilizate. Mă bucur că această inițiativă a fost materializată și vă mulțumesc enorm.