Dan Oancea: „Oferim o paletă foarte adecvată celor care vin în fața noastră pentru a-și soluționa disputa într-un spirit de fair-play”

COMUNICAT DE PRESĂ

În cadrul evenimentului de lansare al Tribunalului Român de Arbitraj Sportiv a luat cuvântul domnul arbitru prof. univ. dr. av. Dan Oancea care și-a exprimat părerea cu privire la modul de soluționare al litigiilor în cadrul T.R.A.S.

„Activitatea mea îndelungată în timp dar și foarte diversă mi-a oferit o șansă la un moment dat. Și, ca orice șansă, a fost rodul unei conjuncturi de moment, aceea de a intra în jurisdicția sportivă, în materie de anti-doping, în urmă cu 10 ani. Am fost circa opt ani de zile membru al Comisiei de Apel de pe lângă Agenția Națională Anti-Doping și, de vreo doi ani de zile, la instanța de fond de pe lângă aceeași instituție, care se numește Comisia de Audieri. Acest parcurs în domeniul foarte specios al Dreptului, în materie de anti-doping, mi-a oferit prilejul să cunosc o latură pe care n-aș fi putut să o intuiesc de afară și să constat totodată o evoluție. La ce mă refer? De regulă, sportivii, indiferent de zona litigioasă în care se află, sunt destul de boemi. Boem însemnând o oarecare inabilitate pe care, în mod special, ei o au atunci când sunt angrenați în litigii. Aceasta a făcut ca mult timp să fiu confruntat cu sportivi trimiși în fața acestui organ de jurisdicție anti-doping care nu angajau avocați, care nu știau să se apere, care nu înțelegeau ce se întâmplă cu ei. Sigur că această situație ne-a obligat, la vremea respectivă, să exercităm un rol activ pentru a complini, într-o oarecare măsură, absența unui avocat dar care nu era propriu unui organ de jurisdicție. Dar este interesant că s-a creat un feedback de la jurisdicție către masa posibililor, hai să zicem, justițiabili și care, văzând cum se derulează jurisdicția în acest domeniu, au început ceea ce englezii denumesc „awareness” – să devină conștienți de complicațiile și, mai ales, de consecințele pe care le atrage implicarea lor într-o anumită zonă litigioasă. Reflexul aproape imediat a fost că a crescut de la an la an numărul avocaților care asistau sportivi în aceste litigii, lucru care m-a bucurat peste poate pentru că a fost o situație, cum îi spun eu, de win-win-win. Și pentru sportiv, și pentru avocatul care a putut în acest fel, dacă nu era specializat, să se specializeze în această zonă destul de îngustă, și totodată pentru noi, ca organ jurisdicțional pentru că am beneficiat de o calitate a concluziilor și a apărărilor mult mai bună. Și nu pot să sper, făcând analogia, decât că acest lucru se va petrece și cu Tribunalul Român de Arbitraj Sportiv, care are în vedere, în linii mari, aceeași sferă de persoane care sunt supuse unei jurisdicții, e adevărat, nu anti-doping pentru că aceea este rezervată jurisdicției speciale în materie de anti-doping, doar în toate celelalte laturi conexe calității de sportiv și activității sportive. Cu atât mai mult este dificilă această chestiune pentru noi, pentru că, dacă ați văzut din regulamentul de organizare și funcționare, noi funcționăm luând ca reper nu numai legea, ci luând ca reper și regulamentele proprii din care izvorăsc posibilele drepturi care sunt deduse soluției judecății noastre. În ultimă instanță ajungem, în lipsă de sprijin normativ regulamentar sau legal, să aplicăm la principiile generale ale dreptului și, nu în ultimul rând, la principiul echității, care e un principiu de drept roman și pe care îl predau în calitate de profesor de drept roman și după care pretorul roman și-a călăuzit toată activitatea creatoare în materia dreptului. Deci oferim o paletă foarte adecvată, dacă pot să spun așa, celor care vin în fața noastră pentru a-și soluționa într-un spirit de fair-play, propriu sportului de altfel, toate disputele în care intră. Cu atât mai mult cu cât legislația în materie sportivă este extrem de depășită. Țin minte că a doua experiență notabilă în materia domeniului sportului am avut-o cu colaborarea mea, în calitate de avocat de această dată, cu doamna ministru Elisabeta Lipă care, curajoasă și hotărâtă așa cum o știm, a vrut să îmbunătățească Legea Sportului. Care, săraca, este foarte în urmă, nu mai corespunde unor realități și, firește, că acest lucru se reflectă și în ceea ce privește și litigiile care se ivesc în acest domeniu. Sub acest aspect, trebuie să mărturisesc, și cred că nu mă vor contrazice colegii, că și noi trebuie să învățăm. Pentru că vom primi, probabil, suficient de diferite temeiuri regulamentare pe care va trebui să le avem în vedere și pe care trebuie să le învățăm. Dar acest lucru ne ține tineri și vă mulțumesc dacă ne-ați oferi această șansă să fim în fiecare zi mai tineri și să ne ținem dârzi pentru a putea soluționa litigii în spiritul sportului ca atare. Mulțumesc mult de tot!”